Stresul legat de muncă este considerat, pe plan internaţional, european şi naţional, o problemă, atât de către angajatori, cât şi de către angajaţi.
În mod potenţial stresul poate să afecteze orice angajat şi să se manifeste la orice loc de muncă, indiferent de mărimea întreprinderii, de domeniul de activitate, de tipul de contract sau de raportul de muncă.
Abordarea problemei stresului la locul de muncă poate duce la o îmbunătăţire însemnată a condiţiilor de sănătate şi de securitate la locul de muncă şi la o eficienţă sporită, cu consecinţe economice şi sociale benefice pentru angajaţi, intreprinderi şi societate în ansamblul ei. În cadrul evaluării riscurilor, întreprinderea utilizatoare are obligaţia de a evalua şi riscuri speciale, inclusiv cele legate de stresul la locul de muncă (art. 28 alineatele 1 şi 1bis D.leg. nr. 81/2008), în conformitate cu prevederile Acordului european din 8 octombrie 2004, implementat în Italia prin Acordul interconfederal din 9 iunie 2008. Evaluarea stresului legat de locul de muncă trebuie să se efectueze în conformitate cu recomandările elaborate de Comisia consultativă permanentă pentru securitatea şi sănătatea la locul de muncă (art. 6, alineatul 8, litera m-IV, D.leg. nr. 81/2008).
Ce este stresul legat de locul de muncă
Stresul în sine nu este o boală, cu toate acestea o expunere prelungită şi intensă la această situaţie poate reduce eficienţa la locul de muncă şi poate conduce la instaurarea unei stări proaste de sănătate.
Stresul legat de locul de muncă este definit prin Acordul european din 2004 drept o stare însoţită de suferinţe sau de disfuncţii fizice, psihice, psihologice sau sociale, care provine din senzaţia individului că nu este capabil să răspundă cerinţelor sau că nu este la nivelul aşteptărilor.”
Factorii care pot cauza stresul legat de locul de muncă sunt numeroşi şi pot să apară în corelaţie cu diferite situaţii, determinate de obiectul muncii, de posibile lipsuri în gestionarea organizării muncii şi a mediului de lucru, de deficienţe de comunicare, etc. Dar nu toate manifestările de stres la locul de muncă conduc la forme de stres legat de locul de muncă.
Condiţiile care au fost analizate pentru a identifica situaţiile care pot să conducă la stres:
- aspecte temporale ale zilei de lucru şi ale activităţii de lucru;
- conţinutul activităţii de lucru;
- relaţiile interpersonale în cadrul grupului de lucru;
- relaţiile interpersonale cu superiorii;
- caracteristici ale organizaţiei.
Situaţii organizatorice „critice” în ce priveşte riscul de stres legat de locul de muncă:- prea mult sau prea puţin de făcut;
- prea mare rigiditate şi/sau ambiguitate a sarcinilor;
- lipsa sau extremismul conflictelor de rol;
- lipsa de responsabilitate sau responsabilitatea excesivă, în special către terţe părţi;
- repetitivitatea şi monotonia activităţilor;
- necesitatea menţinerii unui nivel ridicat de atenţie;
- o sarcină psihofiziologică mare (schimburi de lucru, zgomot, efort fizic, pericol..).
Prezenţa uneia sau mai multora dintre aceste situaţii trebuie considerată ca o manifestare a unei condiţii de risc.
Sindromul de stres:
este un complex simptomatologic care implică reacţii:
- emoţionale: tensiune, anxietate, disconfort, iritabilitate, reactivitate/apatie, intoleranţă, tulburări de atenţie, hipersomnie/insomnie, astenie.
- fiziologice: hiper/hipotensiune arterială, tahicardie, dureri de cap, contracţii musculare, reacţii dermatologice, tulburări gastro-intestinale, tulburări sexuale.
- comportamentale: anorexie/bulimie, fumat, alcoolism, dependenţa de agenţi psihoactivi, izolare.
Aceste reacţii emoţionale, fiziologice şi comportamentale sunt de natură tranzitorie.
Intensitatea şi durata stimulilor generatori de stres poate duce totuşi la instaurarea de sindroame cum ar fi fobiile, obsesiile, atacurile de panică, hipertensiune arterială şi cardiopatie.
Cine evaluează riscul
Evaluarea riscurilor de stres legat de locul de muncă este o parte integrantă a evaluării riscurilor şi este efectuată de către angajator cu ajutorul Responsabilului Serviciului de Prevenire şi Protecţie (RSPP), cu implicarea medicului competent, dacă există, după consultarea Reprezentantului Salariaţilor pentru Securitate (RLS/RLST).
Fazele evaluării
În cadrul evaluării sunt examinaţi nu indivizi izolaţi, ci grupuri omogene de salariaţi, de exemplu pentru însărcinări sau segmente organizaţionale, care apar expuse la riscuri de acelaşi tip, de exemplu lucrătorii în schimburi sau cei care au sarcini de tip repetitiv, etc. Evaluarea riscurilor de stres legat de locul de muncă este împărţită în două faze:
Faza preliminară - Este o fază necesară, care constă în colectarea de indicatori obiectivi şi verificabili care se referă la următorii factori:
1. Evenimente indicatoare, cum ar fi, de exemplu: rata accidentelor; absenţe pe motiv de boală; schimbarea locului de muncă; avertismente şi sancţiuni; semnalări ale medicului competent; plângeri specifice şi frecvente efectuate de către salariaţi.
2. Factori referitori la specificul muncii, cum ar fi, de exemplu: mediu de lucru şi echipamente; sarcini şi ritm de muncă; program de lucru şi schimburi; corespondenţa dintre competenţele salariaţilor şi cerinţele profesionale necesare.
3. Factori referitori la contextul de muncă, cum ar fi, de exemplu: rolul în cadrul organizaţiei; autonomia decizională şi control; conflicte interpersonale la locul de muncă; dezvoltare şi progres în carieră; comunicare (de ex. neclaritate referitoare la performanţele necesare).
Pentru punctele 2 şi 3 este necesară consultarea salariaţilor şi/sau a RLS/RLST.
Dacă în această fază nu se descoperă elemente de risc de stres legat de locul de muncă angajatorul trebuie doar să includă aceste date în Documentul de Evaluare a Riscurilor (DVR) şi să asigure un plan demonitorizare.
Fază opţională - Este o fază care se activează în cazul în care în faza preliminară au apărut elemente de risc de stres legat de locul de muncă, iar măsurile adoptate de angajator, ca urmare a evaluărilor efectuate, nu sunt eficace. În acest din urmă caz este activată aşa numita evaluare detaliată, care constă în evaluarea percepţiei subiective pe care salariaţii o au referitor la indicatorii celor trei grupuri identificate în faza preliminară. Această evaluare poate fi realizată prin chestionare, focus group, interviuri şi orice alte instrumente.
Obligaţia de a începe evaluarea riscului
Pentru a satisface obligaţia de evaluare a riscului de stres legat de locul de muncă, începând din 31 decembrie 2010 toţi angajatorii trebuie să demareze activităţile de evaluare conform recomandărilor furnizate de către Comisia consultativă permanentă pentru sănătatea şi securitatea la locul de muncă.
Angajatorii care la data aprobării recomandărilor de mai sus de către Comisia consultativă (17 noiembrie 2010) evaluaseră deja riscul de stres legat de locul de muncă, în conformitate cu prevederile Acordului european din 2004, aplicat prin Acordul interconfederal din 2008, au numai obligaţia de a actualiza evaluările efectuate în lumina recomandărilor Comisiei consultative.